La Nozavi

Post-ul de asta-seara/dimineata va fi unul foarte scurt, simplu si la obiect… Inca sunt un pic uimit de ce mi s-a intamplat in aceasta seara si vreau sa impartasesc acest sentiment cu oricine isi mai arunca ochii pe aici, pentru ca mai mult ca sigur imi veti impartasi sentimentul, de vreme ce, ca si mine, traim in Romania, iar asta ne ocupa tot timpul, si nu intr-un mod tocmai placut, mai ales atunci cand vine vorba de situatii ca cea pe care urmeaza sa o relatez [ Asta da fraza lunga, nu? :) ]

Asta-seara asadar am fost in Carrefour. Imi lipsesc cateva carti pentru a-mi completa colectia Stephen King si avand in vedere ca aici am gasit cateva titluri pe care nu ma asteptam sa le vad in Iasi… am zis sa-mi incerc norocul incao data… Surprinzator, norocul a fost de partea mea si acum. Ajuns la raftul ‘cu surprize’, am vazut inca un roman pe care nu-l aveam. Surpriza neplacuta a fost ca respectivul roman avea coperta rupta (una bucata bila neagra merge catre Carrefour la faza asta), dupa cateva minute de cautari, am gasit persoana responsabila, in speranta ca voi gasi un exemplar decent. Aici isi facu aparitia a doua supriza placuta a serii: mai exista UN exemplar. Tipul a mers in magazie si mi-a gasit-o destul de repede. Cand i-am spus ca mai am nevoie de o carte pentru a-mi completa colectia si de la editura respectiva, n-a ezitat si imediat a inceput, cu mine alaturi, sa o caute. N-a gasit-o, dar a gasit un alt titlu de care nu auzisem. A venit pana la raftul unde gasisem cartea cu coperta rupta, dar romanul respectiv nu era de gasit. Astfel, luand drumul casei, i-am multumit tipului cat am putut de amabil. Dupa un ocol pe la branzeturi… tocmai cand imi urma drumul la casa… tipul apare si-mi pune in fata titlul pe care nu-l gasisem in raft mai devreme…

In magazinele si in supermarkert-urile din Romania de azi… cum sa nu apreciezi pe cineva care iti furnizeaza toate informatiile necesare si suplimentare de care ai nevoie, care face tot posibilul sa-ti faca pe plac, si care, nu in ultimul rand, dupa o cautare mai atenta, parcurge un intreg supermarket pentru a-mi inmana o carte? Sincer am ramas impresionat… Macar de ar oferi si altii asemenea servicii… sau mai bine zis… macar de ar exista astfel de persoane si in alte asemenea locuri… Pacat… Dar oricum, foarte frumos din partea individului! Jos palaria & nota 10!

A trecut mai bine de o luna… a trecut Craciunul… a mai trecut un an de munca… au mai trecut multe de la ultimul post… dar nu si anul. Nu se putea sa treaca decembrie fara sa scriu macar cateva randuri in atatea zile libere cate am avut in perioada asta… Asadar m-am gandit sa scriu cateva randuri intr-o categorie noua, la care mi-a stat gandul de ceva vreme. Cum cel putin lunar ajung printr-un club (din Iasi) ma gandeam sa-mi astern si parerile despre ele. Bineinteles ca cel mai probabil vor fi printre cele mai scurte si/sau superficiale posturi ale mele, dar sa zicem ca intra totusi la categoria Bine de stiut ;)

Nu-mi place sa laud si cu atat mai putin sa incep sa vorbesc prin a lauda, insa incerc sa-mi induc o stare de bunadispozitie, asa ca voi lasa review-ul malitios pe alta data, iar acum vom discuta de un club care mi-a facut o impresie foarte buna. De ce? Hai sa le luam pe rand…

1. Daca te duci intr-un club, cu baietii sau cu o fata, inevitabil trebuie sa mai si consumi ceva. Pentru un club asa popular si…. ‘central’ preturile sunt ok spre suuuuperok
2. Nu poti sta prea mult intr-un club daca muzica nu e ok, dar nu este cazul nostru… Muzica este foarte buna, nici vorba de tampenii (manele, hip hop etc), nici pe o anumita tipologie… Doar muzica buna din anii 80 pana in ziua de azi. Poate nu intotdeauna usor de dansat, dar… de apreciat. Aici evident vorbesc despre gusturile mele… Trebuie sa recunosc acum ca n-am intalnit prea multi metalisti care sa se grabeasca sa se mearga acolo de foarte multe ori :D
3. Cand vine vorba de… companie, nu veti vedea pe acolo prea multi baietei si fetite cu fitze si impresii sau mirosind a salam si parfum expirat luat la mana a doua. Este un club in care lumea pare sa vina pentru a se simti bine, nu pentru a arunca cu banii (sau servetele) sau a-si etala ultimele achizitii din mall. Iar cand zic lume, e destul de probabil sa vina vorba si de fete pe mese :P Daca studentii-s ‘pe acasa’, e foarte probabil ca mai ales in weekend pe la miezul noptii sa parcurgeti cu greu cativa metri din club din cauza inghesuielii. Traiasca rezervarile! :D
4. La capitolul servire avem o bila… gri, pentru ca aveti sanse fie sa dati de un ospatar al carui singur moment de ‘bucurie’ sa fie cand ii dati un bacsis mai baban, fie, cel mai probabil, sa va treziti ca nu mai au ce ati comandat. In serile aglomerate si ‘timpul de raspuns’ lasa destul de mult de dorit, dar in general tin sa-i inteleg intr-o oarecare masura din acest punct de vedere.
5. Ca o paranteza, ar trebui sa mentionez si cealalta parte a clubului: biliardul. N-am incercat niciodata, dar cum intotdeauna exista amatori de asa ceva… Exista! :)

Club, club… Dar care club poate va intrebati… ‘Veteranii’ il numesc nostalgic Cannabis, dar acum il veti gasi sub denumirea Best Club. Am fost de multe ori in el si intotdeauna, in ciuda, poate, unor mici inconveniente, am plecat cu o impresie foarte buna.

A trecut mult timp… Cred ca sunt cateva luni… Da… De ceva vreme foarte rar mai ascult altceva in afara de Maria Tanase. Este o muzica superba… sa-mi aud graiul cantat atat de frumos… melodii care te emotioneaza… melodii care te amuza si te inveselesc… Nimic nu se compara, nimic nu se va compara vreodata cu ce a fost Maria Tanase. Mi se pare atat de trist cum aceasta ‘cultura’ a fost data uitarii, cum tot ce tine de trecut este automat catalogat ca fiind demodat sau depasit. Ce a fost ‘nu va mai fi la moda’, nu? Cantecele dupa al doilea razboi mondial… si evident chiar si cele interbelice… (Pentru ca aici vroiam sa ajung de fapt). Tare sunt curios cati tineri din ziua de azi mai sunt in stare sa aprecieze…

Regret nespus de mult ca n-am avut ocazia sa intalnesc asemenea personalitati, asemenea voci… Dar totusi in ziua de azi, atat cat mi se mai ofera ocazia, incerc sa nu ratez ocazii… Ocazii de a-i da sufletului meu, fiintei mele uneori atat de avide de frumos… sa-i dau pe langa portia zilnica de Maria Tanase si un ‘desert’ in persoana unui mare om. Saptamana asta am fost asadar pentru a doua oara la un concert al lui Tudor Gheorghe in Iasi. N-as putea exprima in cuvinte cat de bine ma simteam cand am iesit din sala. Parca ar fi un mic miracol… cand te rupi chiar si pentru doua ore de o lume plina de atatea griji si probleme… si te lasi purtat pe adierea muzicii… intr-o lume de demult, intr-o lume a serenadelor barbatilor inamorati, a lautarilor din orice bar si crasma amarata, a domnisoarelor elegante curtate de boieri risipitori… si nu in ultimul rand al viorilor strunite cu atata har incat inevitabil simti frumusetea unica a acelor momente. Surprinzator muzica romaneasca a existat si inainte de Moga sau de cine isi mai aminteste de Teicu sau Moculescu… Iar atunci ea a fost cea mai frumoasa… A fost o perioada, un secol de aur al culturii romanesti care ne-a adus in literatura initial marii clasici, Eminescu, Creanga si apoi evident marii romancieri, Rebreanu, Sadoveanu, la fel cum muzica isi atingea apogeul cu Porumbescu, Enescu si intr-un final cu Maria Tanase. Desigur nu e cazul sa fac o lectie de istorie, insa e frumos sa reamintesti nume pe care atatia incearca sa le uite, daca nu au reusit deja asta cu un mare succes. Oare intotdeauna vom avea oameni ca Tudor Gheorghe? Oameni care sa ne aminteasca cine suntem noi? Unde ne sunt radacinile? Nu cred…. tind sa fiu si eu de acord ca suntem tristi martori ai nedoritului si totusi aparent inevitabil deces al folclorului, al traditiei si identitatii noastre. Nimic din ce am fost nu ne va mai defini vreodata… E trist… Mai ales cand realiezi asemenea lucruri intr-un cadru sublim… cu vocea si orchestra lui Tudor Gheorghe in urechi… in minte si suflet… Si nici nu trebuie sa porneasca cineva pe acest fir al gandirii, pentru a afla daca este sau nu adevarat. Cea mai simpla dovada a fost oferita pe loc… Oare este asa greu sa opresti un mobil cand un mare artist iti cere asta intr-un mod cat se poate de calm si respectuos? Un roman inteligent si cu bun simt nu ar fi avut asemenea probleme… Dar evident nu se mai pune cazul unor astfel de atribute in cazul multor romani… Insa am deviat destul.

Subiectul acestor randuri nu este Maria Tanase, nu sunt vremurile de odinioara, nu este istoria culturii si nu sunt oamenii lipsiti de bun simt… vor exista in viitor destule randuri si pe aceste teme. Acum as vrea sa pot descrie in cuvinte sentimentul cu care raman dupa momentele descrise mai devreme. Bineinteles ca pornesc subiectiv, pentru ca muzica noastra, scrisa si compusa cu maximul de pasiune si interes intotdeauna imi va crea un puternic sentiment binefacator. In fond muzica ar trebui sa fie un balsam, nu? Dar pe langa asta… As vrea ca oricine ia parte la un concert Tudor Gheorghe sa se simta cel putin la fel de bine ca si mine si sa plece cu un zambet cel putin la fel de larg… daca nu pe fata, cel putin pe inima.

Felicitari maestrului! Felicitari orchestrei in frunte cu familia sa geniala! La cat mai multe concerte cu un public cat mai tanar si mai… respectabil (desi asta a devenit un mic paradox in Romania de azi…), pentru ca acestea sa nu ramana doar un cantec de lebada al muzicii adevarate romanesti.